Peste mahala a nins. Toti salcamii-ncet s-au stins, toate strazilc-au intrat sub stergar de in curat, bolovanii noroiosi parca-s de argint, sticlosi. Prin pruncia de omat pasii tai tot ii mai vad, desi-s singur prin omaturi, pasii tai mi-i vad alaturi. Anii-s zece, douazeci, mahalaua n-o mai treci, dar te simt in dreapta mea, draga mea, pierduta mea, tu, inzepezita mea.
|