Iubire, de-atatia ani te-astept,
Sperand ca intr-o zi imi vei bate la geam,
Spunandu-mi cu un glas incert:
"Iarta-ma, te rog, ca am intarziat un veac!"
Iar eu, cu sufletul profund miscat,
Iti voi deschide usa usor,
Iar tu, un inger intarziat,
Ma vei lua cu tine in zbor!
Apoi, vom pluti impreuna spre nori,
Fiind doi legati intr-o fiinta,
Plecand departe de praf si de ploi,
Departandu-ne de-a lumii stiinta! |