Aceste tinuturi cu femei venite odata cu berzele
din lumea cealalta
si plopi exceland prin scoarta lor de aluminiu.
Niste ferestre ale mortilor nostri : intunecatele scorburi.
Niste icoane aprinse : inverzitele lunci.
Se tavaleste luna, pe araturi,
in urma plugurilor, la fel ca un lup pe zapada,
si, in fiecare primavara, sunt amenintati pomii
sa dea roade
cu niste instrumente arhaice - pastrate prin beciuri -
si care imita infioratoarele mugete ale taurilor.
Aceste tinuturi al caror refren este alcatuit din tipetele
de pasare cu dinti ale secetei si din repetatele vise
in care il visam pe Iisus :
i-atat de incruntat, atat de incruntat sarmanul,
de parca nu ar fi avut mormant. Aceste tinuturi
si rasul demonic al potcovarilor printre scanteile si fumul
din potcovarii, si vantul de toamna cu un bandaj nergru
peste ochiul drept, si albul preistoric al cailor albi,
in amurg. Nenumarate gauri - de soparle, de serpi
si de soareci - indreptate la fel ca niste tevi de pusti
catre mine,
acoperisuri cu tiglele fierte in sange de cerb
si parul lung, pana la genunchi, al caselor parasite.
Se minuneaza, ca-n paradis, puii de mierla
cand infloresc, dintr-odata, la inceputul lui iunie, salcamii.
|