Acordeonul din care soarele canta la fel
ca un muncitor tanar, la sfarsitul saptamanii,
intr-o baraca de santier,
au aparut noi superstitii, iata-le dandu-ne roata,
,,lasa-ma sa-mi intind strigatul, iubito, ca pe un drum
pe care te-am urmat ", vorbind despre cuiele ruginite
in care sunt batuti norii si despre caini :
unii traiesc din ce gasesc, altii, din ce li se da
un sarpe cantandu-si la vioara, singur, intr-o scorbura
au aparut noi superstitii, iata-le dandu-ne roata
lupii si albele oi - de hartie - aflate pe inima lor la pascut
un schelet de nimfa si o moneda ascunsa intr-o bucata de carne
si iubirea rontaind cu dintii ca un soarece
sub patul in care dorm, aprind lumina si nu vad nimic,
dau la o parte patul si scot parchetul de sub el - nimic,
in sfarsit, ma culc din nou, adorm,
iar dimineata, in jurul patului, la trezire,
cativa pui de visini cu frunzele ca niste aripioare de fluture
lasa-ma sa-mi dulgheresc o casa
din oasele si din carnea ta de femeie frumoasa
au aparut noi supersitii, iata-le dandu-ne roata,
si ingerul acela, iubito, stand cu o carte in maini,
ore inregi, intre falcile deschise ale azurului :
intre falcile - de balaur - ale azurului din azur.
|