A venit primavara -
si eu ma complac intr-o stare de maxima luciditate.
O stare ce ma desparte, in felul unui gard, de mine insumi.
O stare incompatibila cu nevoia mea reala de primavara.
Dragii mei, cine are un strop de entuziasm in plus
- si vrea sa-l vanda - este rugat sa ma sune urgent,
il voi rasplati peste asteptari
in euro, in dolari americani, in ce va dori el.
A venit primavara, o noua primavara, dar sangele meu
ce zaboveste, in zadar, in fiecare vineri spre sambata,
pana tarziu, catre ora cinci dimineata, prin grajdurile cailor,
in speranta unui binevenit transfer de forta,
nu intelege nimic, absolut nimic, din tot ce se intampla in jur.
Singura mea ramura in care simt primavara
este umilinta :
umilinta de a invidia orice perete zugravit
- fie si doar pana la inaltimea genunchiului - in verde.
Astept sa ma sunati !
Nici un strop de sange de privighetoare in sangele meu.
O stare ce ma desparte, in felul unui gard, de mine insumi
si de tot ce tine in dinti,
- in dintii sai abstracti - orizontul.
|