Sunt propriul meu aprilie. Pomii din gradina: cu multi
dintre ei am crescut impreuna. Mierla: inca putin
si se face un an
de cind nu mai vorbesc prin tufisuri cu ea. Femeia:
din ochii sai, daca stii ce sa-i spui,
isi ia dintr-odata zborul spre zenit o pereche de rate salbatice.
Soarecele : el, sub podea,
iar pe podea un cleste si un chipiu de copil. Copilaria: un obiect
al carui luciu este mahnit tot timpul
si in care se oglindeste tot mai aproape si mai clar
vremea cand batranii de astazi erau copii. Ceasul din turn :
,, nu-i mai aud bataia, in noapte, peste acoperisuri " ,
ci doar scrasnetul obosit al mecanismului
alcatuit din piese demontabile, in timp ce greutatile sale
urca si coboara, in felul celor doua galeti ale unei fantani cu lant.
Norii: doar atarnat de lana lor de berbeci salbatici
izbutesc sa-mi salvez pielea, cand alearga si dupa mine
- cum atat de frumos a spus un poet - albastrul foc al mortii.
Sunt propriul meu aprilie si, totodata, propriul meu decembrie.
Un cerb cu pielea de pe gat jupuita
se arata, adesea, in piscul vietii mele.
|