Vino, caldura, dulce si ispititoare caldura de aprilie. Te asteapta
gulerasul de stanca - aceasta pasare motata cu pieptul alb si gulerul negru
coborata de la gerul muntelui printre vrabii si ciufii tipand in amurg
si care se cred, in mod sigur, bunicii lui Pan. Inca rar si crud, primavaraticul frunzis al plopilor lasa la vedere sute de cuiburi
de stancute, de mierle si botgrosi. Izorasc din smarcuri ape fara nume
si se aude, din nou, fosnetul proaspat al armatelor de stejari, de paltini,
de ulmi si al fagilor cu frunza acrisoara. Graurii si pitulicele cu pliscul ascutit ca un ac, sfranciogul, matasarii si ciocanitorile in rolul de vestale,
pe care nu le plateste nimeni, ale focurilor - invelite inca in spuza -
de sub scoarta pomilor din livezi. Au reanviat, uimite, gazele ierbii
si s-au impiciorogat mieii si iezii,
gainile impreunandu-si, in asteptarea ta, emotionate, glasurile,
aerul favorizind nelinistita risipire a fumurilor inaltandu-se,
imbracate in rochie neagra, din hornuri. Vino, atatatoare caldura,
alcool vertical,
frenetica betie aprilina vestita de flori, de gulerasul de stanca, de gaze
si de miresmele starnite de lucioasele brazdare ale plugurilor. Vino
si inveleste din nou, in culoarea taurului rosu, soarele. Vino si vindeca-l din nou de galbinare, alungand-o in penele uliului, in sturzi si-n fiecare inceput de rasarit de luna. Vino, caldura, dulce si atatatoare caldura
de aprilie. Iata, nevazutele porti ale frumusetii terestre sunt larg deschise, iar poienile au fost napadite de tamaioare si de pastitele intre care as putea sa dorm, cu fata in sus, o vesnicie, si mainile sub cap, in pofida viselor
ce n-au nimic atragator ale unui astfel de somn.
|