Daca s-ar intoarce bunicul, de unde a plecat, mi-ar spune :
nici un om nu mai este al vremii pe a carei durata
isi traieste batranetea. Daca s-ar intoarce bunicul,
de unde a plecat, mi-ar spune : de doua drumuri are nevoie,
in mersul ei, o inima de om ; pe unul, inainteaza
mahnita, lupaie, plange,
pe celalalt, voioasa si cu sandalele in mana.
Daca s-ar intoarce bunicul, mi-ar spune : toti cei de aici
ne stingem cu lacrimi in ochi si cu aceeasi vedenie,
in cea din urma noapte : o pisica neagra jucand
si cantand prin odaie,
imbracata in haine gorjenesti de femeie.
S-ar lumina dintr-odata fata de Hristos chinuit a pamantului,
daca s-ar intoarce bunicul, de unde a plecat,
asa cum mi-a promis de atatea ori, in anii copilariei
pe care-i pastrez, in continuare, ingramaditi intr-un cufar,
si cand numele meu era scris peste tot cu litere rosii
in caietele de insemnari ale prepelitelor. De s-ar intoarce
bunicul ! - si ce bine ar fi sa ne intoarcem cu totii, dupa o vreme,
si daca sufletul, la despartire, in clipa cand zboara ca o buha
pe fereastra deschisa, ar ingaima doar atat : la revedere,
la revedere, poate ca data viitoare o sa fie mai bine.
|