Nici o zi
nu arde pana la sfarsit, in drumul spre celalalt capat al ei.
Toate zilele se sting inainte de-a ajunge la semn.
Toate zilele sfarsesc inainte de vreme.
Este ca si cum am fi furati la cantar in piata de legume
sau in magazinele unde se vand preparate din carne.
In paralel cu noi, in pamant, mortii fac si ei socoteala anilor
de care au fost pagubiti, in felul acesta, cand erau vii.
,, Dati-ne inapoi timpul furat. Dati-ne viata inapoi "
striga, din intunericul lor, cate unul dintre cei razvratiti,
miscandu-ma de fiecare data pana la lacrimi,
lacrimi adevarate, lacrimi reale,
desi s-ar putea ca aceasta razmerita - o razmerita chtoniana -
sa nu existe decat in inchipuirea mea chinuita de presupuneri,
insinuari si de efectele lor adverse. O stare prezisa
de repetata si ambigua scena din copilarie, asa cum eclipsele,
ce consta de fapt in aglutinarea a doua realitati,
sunt prezise de sangele rece al viperelor. Dati-ne banii inapoi :
se rasteau, ca la moara, barbatii - unii mai tineri,
altii mai in varsta, cand se defecta aparatul de proiectie
poate chiar la jumatatea filmului. ,,Hotilor, macelarilor,
exploatatorilor " . Era prin '60,
inainte de electrificarea satelor si de grabita incaruntire
a femeilor aflate in rolul de vaduve de razboi.
O scena din indepartatii ani ai caravanelor cinematografice
impodobite cu stegulete - si pe care iata-ma retraind-o, acum,
in bizarele aproximatii ale unui alt portativ,
in bizarele aproximatii ale unei stari de eclipsa si ale fricii
de ziua sfarsitului: ,,acest cuvant greu, abia exprimabil " .
|