Nu plange nimeni de florile marului.
Lacrimi ca niste numere de inmatriculare, lacrimi triunghiulare,
lacrimi patrate, lacrimi sferice,
lacrimi pastrate, la fel ca niste seminte de flori, in sticlute,
lacrimi ce nu se vad si lacrimi ce nu se vor usca niciodata.
Nu plange nimeni de florile marului
nici macar atunci, in clipele cand a plange
nu inseamna decat a fi in trecere prin satele mici ale lacrimilor.
Lacrimi de vanzare in rate,
lacrimi ce picura, pic, pic, din jgheaburile infundate cu zdrente,
lacrimi din rezervele nationale de lacrimi,
lacrimi lipite, cate doua, spate in spate : una de foc,
iar cealalta de gheata.
A rasarit un copac - si s-a facut mare - din primul hohot de plans
pe care l-am ingropat in pamant, in adolescenta mea tulbure,
in pamantul batatorit din spatele casei natale.
Lacrimi ca niste clinchete de clopote
atarnate la gatul tapilor cu nume de logofeti
si testicule vinetii leganandu-li-se intre coapse.
Lacrimi ale serpilor din custile vazute prin balciuri,
lacrimi scoase cu ata la fel ca dintii de lapte,
lacrimi ale riglelor de calcul si ale celor platiti
sa citeasca zilnic contoarele noastre pentru lacrimi.
Efemere lacrimi
asemenea gropilor facute de micile lor explozii
la picioarele lui Dumnezeu.
Nu plange nimeni de florile marului.
Uneori, plansetul omului urmeaza drumul ratacitor al pasarii.
O lume in care se plange cu mult mai mult de cat ploua,
chiar asa : cu mult mai mult de cat ploua.
|