De ce nu intelegi

Vezi toate poeziile poetului



Ce cauti, femeie tanara, pe ingustele strazi ale inimii mele in sus ?
De ce nu ma lasi in pace si unde ai fost pana acum ? In frumusetea
intinselor campuri de maci ? Nu cred. In nevazuta cvadriga
din care soarele - aflat la apus - le face din mana celor dragi ? Nu cred.
De ce nu intelegi ca vreau sa ma lasi in pace si ce doresti, abia acum,
de la mine, cand, iata, spre a-ndrazni sa te visez, trebuie sa-mi spun
ca esti departe, in moarte, in bezna, si sa ma grabesc, de fiecare data,
sa-mi duc la pascut, prin vreo cateva crasme, sangele. A trecut
prea mult de cand te desenam peste tot - pe ziduri si pe albul peretilor -
sub chipul unei fantani : o fantana adanca langa un brad verde.
A trecut prea mult de cand te strigam, insetat, peste ape,

si, in oglinzile lor curgatoare, se reflectau zile in sir, dupa aceea,
imaginarele ape insangerate, imaginarele ape blestemate, acele ape
vazute doar in cosmaruri si care scot, in loc de murmure, tipete. In loc
de murmure, infioratoare tipete si zbierete nocturne de leoaice ranite.
Din pricina ta, am fugit, in tinerete, de-acasa si cu ce m-am ales
in afara de necesara si evlavioasa obisnuinta de a contempla, in noapte,
mangaietoarele proteste ale astrilor ? Cu ce m-am ales - raspunde-mi -
cand, iata, in singuratate si-n prietenia cu vinurile - intre optzeci
si o suta de mii sticla - gasesc, intr-adevar, mai multa voluptate
decat in gradinile cu trandafiri altoiti din bratele unei femei.Ce cauti
- atat de tanara si atat frumoasa, incat nu poti sa fii niciodata
acolo unde te afli - ce cauti, repet, pe ingustele strazi ale inimii mele,
in sus, si unde numai lui Dumnezeu ii mai este ingaduit sa se arate,
din cand in cand, si doar cu o floare de liliac in mana, asemenea lui Enea
troianul, in uitata vechime, cu o crenguta de aur, in intunericul din Infern.
De ce nu pricepi sau, ma rog, de ce nu accepti ca trebuie sa ma lasi
in pace, multumindu-te cu serpeasca ta maiestrie de a nu fi. A trecut
prea mult, de cand inchipuirea mea, incantandu-te la fel ca jocul
unor iele, te tinea incatusata de mine sub chipul unei fantani
- o fantana adanca - maritata cu un brad verde. E-atata timp
de cand puteam sa fiu, chiar si pe vreme de ploaie, o piatra insorita.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia De ce nu intelegi pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani