In fiecare an declinul incepe
sub reflectoarele solare ale zilelor de septembrie.
Ierburi legate cu noduri pe marginea potecilor.
In pravalie vinde cuie si gaz o sperietoare.
Si repetatele vise - ale noastre - cu un orologiu,
acest obiect de care nimeni nu are nevoie la tara,
un orologiu cu doi pauni morti
atarnati in locul greutatilor de odinioara.
Tu insuti, Doamne, in acele zile,
ne pari in intregime un ecou.
Esti propriul Tau ecou indepartandu-se,
indepartandu-se, ingandurat, de noi.
Acele zile cu muste verzi ce inteapa si bazaie
speriate de scartaitul tomnatic al orelor
si cand spinarile vacilor aflate la pascut pe dealuri
oglindesc, in timpul amiezelor, stelele.
Un amestec de linisti si de tot atatea nelinisti,
pe intrega durata..
Este ca si cum ne-ar strange, dragastos, la piept,
cineva cu amandoua bratele taiate.
|