Intrebati-i pe ei ce este poetul : mortii legati de sufletul lui
cum tulpinile uscate ale patlaglelor de vergeaua subtire
de lemn. Si vinul si ceata si femeile intrebati-le : acele femei
din adancul oglinzilor in care memoria sa isi despleteste
negrele-i plete. Ce este poetul
si de ce i s-a dat sa sfarseasca la masa de scris
cu un poem pravalit peste sine ? Este un clopot stricat : atentie
la propunerile sale de fraternitate. Atentie : glasul lui
nu mai loveste decat acolo unde ne doare
din ce in ce mai tare pe toti. Poetul si nourii ce si-i alunga,
magic, din suflet, privindu-se intr-un vas cu putina apa
in clocote. Poetul si nenumaratele lui erezii : intre care si aceea
de a muta, cu o macara, numele orasului in livada de meri
a unui liceu - liceul de fete. Intrebati-l
cum ii alearga tristetea cu labele ei groase de ciine,
prin sange, si de unde rabdarea de a suporta repetatele somatii
si toate cicalelile din intuneric. Poetul cand se izbeste,
pe strada, in amiaza mare, de niste trecatori nevazuti sau cand
il duce in spate pe Dumnezeu : un albatros ce nu mai poate
sa dibuiasca linia luminii si sa se topeasca in ea. O, cat de greu
trebuie sa-i fie unui clopot stricat : delireaza, scanceste,
a uitat parola - si nici copacii, prietenii sai, nu si-o aduc aminte.
|