- Incotro, trandafirule ?
- Nu stiu.
- Nu-i asa, doamna, ca sunteti un rau cu pastravi ?
- Da ? Nu stiam.
Acelasi "nu stiu" din toate partile : dinspre infloratele margini
ale luncilor, in felul unor vechi incunabule,
si dinspre indepartatele norduri - funii de usturoi atarnate
in coarnele ramuroase ale renilor.
"Nu stiu" imi raspunde copacul. " Nu stiu" imi raspunde
cel ce incearca sa fuga din nou de propriul destin,
agatat de coama unui cal. "Nu stiu" imi raspund micile focuri,
din crengute de salcii, ale stelelor. Acelasi "nu stiu",
mereu si mereu acelasi,
de parca oricare dintre feluritele intrebari ar fi rostita
cu glasul ateilor,
al impilatorilor si al ilotilor prin care vorbeste necuratul,
asa cum Dumnezeu, facatorul de viata, a vorbit prin proroci
si prin minunile Sale.
Incotro, cucule oprit intr-un salcam inflorit prea devreme
pentru a recita din Sfanta Scriptura ?
Incotro, suflete, cand iti vei lua dintr-odata zborul
spre zenit ? Nu stiu, imi raspunde el. De unde, vai mie, sa stiu ?
Acelasi ,,nu stiu" din toate partile
si ale carui intelesuri sunt asemenea luminilor aruncate
de bratarile magice ale unei vrajitoare, in timp ce danseaza,
la lumina lunii,
|