Despre ce vorbea azi-noapte cucuveaua,
o cucuvea cu pliscul de argint,
si de ce nu ni s-a dat, murind,
sa ne intoarcem in mame ?
Se gandesc la mine -si la mine, iata -
intunecatele zeite cu nume de corabii
si ma cauta, mereu, afurisita lor solie
si ma bocesc obositele osii, pe drumuri
Unde esti, mama, si oare ce rost,
ce rost mai are sa mor, daca tu nu mai esti ?
Intelesuri de care ma tem isi arata,
in oglinda in care ma piepten, dintii de armasar
Unde sunt anii cand acopereai totul,
absolut totul, la fel ca un clopot ?
Toate crengile verzi imi sunt impotriva,
toate crengile uscate sunt surorile mele
Despre ce vorbea azi-nopte cucuveaua
si de ce am luat-o la fuga peste orzuri, descult ?
Doar plansul tau, mama, doar plansul tau, mama,
ar fi putut sa-i dea acestei morti un sens
|