Singuratatea - adevarata siguratate - incepe
abia cand ii vezi aievea balegile de vita mare si blanda
prin apartamentul cu trei camere. Ii aduci iarba
intr-un geamantan vechi, o adapi, seara de seara,
in cada emailata. Asemenea bratelor unei cruci
lungile coarne cu varful plesnit
ale acestei prezente pe care nu o vezi decat tu.
Il rogi pe domnul administrator al blocului sa te scrie
cu doua persoane in registrul sau, dar acest nemernic
pentru ca nu poti sa-i spui altfel, se uita la tine piezis.
Ii arati balegile si el te sfatuieste sa te odihnesti mai mult
sau te invita, condescendent, la o bere. Adevarata
singuratate incepe abia cand ii simti aievea prezenta
de vita mare si blanda, in apartamentul ticsit
cu volume de poezii - mai ales poezii de dragoste.
Ii aduci iarba intr-un geamantan vechi si urmaresti,
pana tarziu, impreuna cu ea, filmele
si emisiunile, una mai proasta decat alta, de la televizorul
asezat pe colt, in sufragerie, intre leandrul de la fereastra
si tabloul din perete, daruit candva de un amic
si in care
un nou Sfantul Gheorghe omoara iarasi balaurul.
|