Eu care sunt un copac
si intre ramurile mele ciripeste, trist papagal, soarele.
Eu care sustin in fata lui Dumnezeu telina si bujorul,
buburuza, paianjenul, ceapa si insomniile
- asemenea unui mers fara drum - ale oricarei fantani.
Eu care am vazut nimicul imbracat
in hainele noastre launtrice.
Eu care trebuie sa ingrijesc fara bani
si, totodata, din proprie initiativa
mistica rana de la soldul ploilor de toamna.
Eu care sunt un text prost redactat, plin de greseli.
Eu care incerc sa decupez cu ferastraul de mana
o firida cat o cutie de pantofi in misterul inconjurator.
" Eu care sunt mai batran decat mine "
si mai ales nevrednic de a fi un bujor
in fata lui Dumnezeu. Sau un tipar. Sau o soparla.
Eu care mi-am ascuns intr-o scorbura
amintirile de dinainte de a ma fi nascut.
Eu care nu voi putea sa mor
decat in clipa cand voi avea doua morti :
una micuta, de proba,
iar cealalta - de vanzare.
Un imens fluture negru, un imens fluture negru
scobeste lumina ingropata in lampile din creierii mei .
|