Eu cred ca in mintea vanatorului acela
cu un pui de cucuvea pe umar si pusca asezata ostenativ pe o cracana
oamenii nu sunt decat niste jucarii si nimeni nu-l poate clinti
din aceasta convingere - si are si nu are dreptate. Ramificati-va,
surasuri prin care dovedesc, de fiecare data, cat de bland,
de binevoitor si, totodata, cat de puternic sunt, ramificati-va, asadar,
in mii de surasuri ce nu-s ale mele,
inclusiv cele de o evidenta prefacatorie - unele melancolice,
altele increzatoare - sau cele dusmanoase si care sunt identice,
in felul lor, cu niste bare netede si cenusii de metal. Si voi ochi ai mei,
cel cufundat in teasta atat de mult, incat nici batlanii nu ar izbuti,
cu lungile lor pliscuri, sa te traga afara,
si tu cel la fel de mare ca un ceaun - un ochi pe cat de bulbucat,
pe atata de lacom, un ochi fara somn, un ochi aproape nebun -
este timpul sa va odihniti, retragandu-va repede, repede, in pesteri
unde dorm inghesuite una intr-alta, in intuneric, la fel ca liliecii,
toate zeitatile uiate ale acestei lumi. Si tu tinerete scartaind ca o usa
intr-o singura balama, ia-ti zborul, asemenea unei ganganii revenite
pe partea buna, dupa mai multe ceasuri petrecute pe spate
si neincetand, in acest rastimp, sa-si miste sumedenia de picioruse,
in aer sau, mai bine spus, in golul albastru dintre pamant si cer.
Si voi, picioare, opriti-va din mers. Iata, aveti prilejul sa intrati
in randul atat de fericitelor picioare ale nuferilor.Aveti dezlegare
sa plecati toate, toate ale mele, incotro doriti. Vreau sa ne despartim
inainte de ziua - atat de sumbra - a adevaratei despartiri.
Inainte de a vedea cum apasa vanatorul pe tragaciul pustii sale
asezate ostantativ pe o cracana, in cercul nemilos - adica perfect inchis -
al miezului noptii si al mitologiei - cu zeci de tentacule -
a acestor ceasuri nocturne. Un vanator cu un pui de cucuvea pe umar
si ale carui priviri, cand se intampla sa ne aflam fata in fata,
simuleaza, de fiecare data, candoarea.
|