Am copilarit la tara
intr-o lume a conacelor boieresti parasite,
capre vopsite cu iezi
si tatele lor
la fel ca o pereche de castraveti de samanta,
,,torentele vitelor alergand spre faneturi"
,, peste campuri apasa, precum o masca, vara "
se facea noapte in toate odaile
si, de asemenea, si pe afara, in jurul casei,
pana la gutuiul de langa patul,
cand dormea in cate-o duminica mama
in timpul vipiei de la amiaza
cum aerul cand navaleste brusc in horn,
la o rasucire de vant, si face sa zbucneasca focul
ce parea stins, asa patrunde, cateodata,
in sufletul meu ostenit
cate-o amintire de-atunci -
si primavara, si lumina
un mosorel cu ata terminata : copilaria,
o casa cu peretii albi intr-o curte intunecata.
Din apa raului ies oameni de nisip.
,, Memorie - planset al omului ".
|