Am uitat, in sfarsit, scrisul,
Am uitat, fara mahnire, vorbirea.
Fluier, latru, nechez,
Mi s-a schimbat din temelie firea.
Este ca si cum mi-ar fi fost inlocuit, in intregime,
Sangele cu altul mult mai elevat,
De vultur, de lup sau de cerb tretior
Alergand printre tufisurile de pe muntele Ararat.
Mi s-a schimbat din temelie firea,
Sunt pentru broastele din balti si pentru cai
Si ii deplang, in mod egal, pe diavoli
Si, respectiv, pe ingerii indoliati din rai.
Am uitat, fara mahnire, vorbirea
si scrisul l-am uitat, in sfarsit,
si vinurile scumpe, si femeile in matasuri
si ale caror umbre se lungesc, lascive, catre mit.
|