In felul umbroasei prezente a stiucii sub gheata unui rau,
iarna, in locurile unde albia se largeste prea mult,
asa imi zvacneste, adesea, cate-o amintire uitata
din aceasta viata sau poate chiar din cele precedente.
Femei cu broboade si cingatori de iarba cantand niste cantece
stravechi de la o fantana la alta si uriasul urmat, in aprilie,
de o multime frenetica, pe uliti, si care este pus in miscare
cu ajutorul unor rotile si funii de canepa, de cei aflati
in pantecul acestei fapturi din impletituri de rachita. O iarna
intreaga ne-a tinut mama pe mine si pe sora mea geamana,
cand erm mici, cu lapte de la o oaie betegita, chiar in cosar,
intr-un ceas rau, de un lup.
Un fierar izbind cu barosul intr- o bucata de metal inrosit
tinuta de un colt, in cleste, de inca firavul sau ucenic.
Un preot cu masca de cerb, imbracat in vesminte albe de in,
si o fetiscana atatata de vorbele si de surasul meu de barbat
cu strungareata. Asemenea lucrurilor din scorbura unui copac
transformata provizoriu intr-o magazie de scule
s-au amestecat, in mintea mea, amintirile,
incat nu mai stiu care sunt cele seculare si, pe de alta parte,
cele de astazi : un astazi in al carui chenar inflorat trebuie
sa indur, in fiecare zi, intepaturile de insecte rosii ale zorilor.
|