| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Caprioara din vis de Vasile Voiculescu - De aceea eu cred in vise, urma cu tarie batrinul sculptor. Nu in toate, bineinteles. Si mai putin in visele a caror cheie o poarta toata lumea in buzunar. Pasarea insemna veste, pisica egal tradare, ciine - dusman si asa mai incolo. Astea sint copilarii. Simbolistica viselor e mult mai complexa si mai tainica decit simpla explicatie din popor. Interpretarea lor trebuie facuta stiintific. Sint unele prevestitoare. Altele ne intorc inapoi, la vietile din stravechime. Dar nu oricine le face. Trebuie sa fii anume harazit ca sa te viziteze un vis profetic. Caci si visele sint pe masura oamenilor. Sint, cum spuneam, unele care ne vin in imprejurari de mare cumpana, sub amenintarea mortii. Tisnind din straturile adinci ale fiintei noastre, ele ne destainuiesc stari de mult traite, trecute in fondul nostru, care zbucnesc in vis cum intr-un cutremur napadesc prin crapaturile scoartei vinele apelor fierbinti din miezul pamintului. Ele simbolizeaza nu numai o trecuta traire personala, ci aduc din strafunduri o experienta obsteasca, o amenintare de intimplare colectiva a omenirii din care eram atunci, cum sintem si acum, o particica, unde insa rasuna totul. Citeste Proza completa | |||||
| |||||
Joc
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Mircea Barsila
|
|||
|
|
|||
| Eu : o gura ce vede. El : un ochi care canta. Aprind un chibrit sa ma privesc in oglinda si el sufla in chibrit din partea cealalta a ei, iar dupa aceea tremua cerandu-si iertare si-mi trebuie multa vreme sa-l invat sa-mi spuna din nou tu, in timp ce ne aflam, gata de lupta, fata in fata, in felul celor doua elemente adverse ale atat de viclenei alcatuiri a unui cleste . Il surprind, adesea, prin batatura, sub chipul unui hot de demult, umbra clara, in lumina lunii, si care nu se poate odihni din pricina relelor savarsite in timpul vietii. Este intruna plecat, e-n capatana inca sangeranda de tap atarnata intre ramurile unui prun cotropit de omizi, in femeia ce-si infige, inveninata, in mana ibovnicului, unghiile, se pregateste de baluri, se catara pe garduri, in jurul lui se bucura chitoranii si dulaii de ceata. Se afla departe, cand il chem, si apare din senin, cand prezenta sa este nedorita sau chiar compromitatoare, nelinistea mea amestecta cu linistea si ironiile lui, din cand in cand el moare si iarasi inviaza. El va fi rastignit. El este vinovatul. Eu, de foc, intr-o casa nelocuita. El, de gheata, intr-o tara cu izvorele de lana si fiecare-i celalalt, in acest joc, animati mandoi de nevoia de a umple in sinesi un gol. Un joc pe care-l jucam doar in ora la care mortii sunt izbiti de pumnul soarelui in frunti . |
|||
Pune poezia Joc pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2025 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |