Ia-ma cu tine, vant negru. Aici, numai pisicile
si copacii
au mai multe vieti. Ia-ma cu tine, sa nu mai aud
metalicul clinchet, la orice adiere, al pastailor
din care au cazut toate lacrimile -
si albastrele rasete, adica lipsite de sens,
ale stelelor din noptile fara stele. Nimic, absolut nimic
nu s-a adeverit, vant negru,
din tot ce mi s-a promis la nastere.
Ia-ma cu tine, vant negru : o caracatita enorma,
daca asa ceva se poate,
o caracatita cu zeci de brate absurde
se rasuceste, amenintatoare, noapte de noapte, si gafaie
in bezna de sub patul meu, vantule,
pana la ivirea, in oglinda, a luceafarului de dimineata.
Ia-ma cu tine, vant negru,
fetelor, dati-mi macar un ultim sarut,
aici numai pisicile si arborii au mai multe vieti, iar poezia,
regresand mereu, a ajuns un cires
la varsta cand, in timpul iernii, seamana cu un stativ
pentru perfuzii. O soba in care lemnele
nu mai indraznesc sa-si infoaie penele de paun.
Un loc de refugiu
al omizilor ce nu s-au putut preface in fluturi.
Ia-ma cu tine, vant negru. O farmacie, un depozit
de vata de sticla si scurta veselie de cu seara a luminilor
intregesc strada pe care locuiesc. O sa te invat,
in lungul drumului, sa bati numai noaptea, vantule,
si doar acolo unde se vede lumina la ferestre
|