Tot ce-am iubit cu nervii incordati nu a fost din pacate
decat o mare promisiune si atat. Un firicel de apa
in a carui vitalitate se regaseste, intreaga, spaima
de care sunt cuprins tot mai des in fata imenselor deserturi
din sufltul meu. Tot ce-am iubit crezandu-ma capabil
de o durere deplina
ma desparte acum, la fel ca o prapastie, de mine insumi.
O, nu-i usor cand amara dialectica a existentei isi afla
adevarata sa expresie
in subversivele rasete ale propriilor angoase : niste rasete
grotesti, niste rasete intru totul hecatice - de femei batrane
intepenite intre rotile dintate ale timplui.
Cat de usor poate sa fie cand te simti inselat, respins
si nedreptatit - un ceas cu orele furate, una cate una,
spre a fi omorate cu pietre -
si cand insasi iubirea - o iubire traita cu nervii incordati -
incepe sa ia, treptat, intelesul unui complot
in felul celor puse la cale de robii ce trag, pe o coabie
in deriva, la vasle.
Voiam sa-mi infrang prin iubire angoasele - aceste actrite
intr-adevar stranii, aceste negre fiice ale ratiunii -
dar n-a fost, n-a fost sa fie asa. As fi putut sa mai sterg
din enorma datorie a lunii catre soare, dar n-a fost,
n-a fost sa fie asa si nu stiu ce sa cred,
iata, nu stiu ce sa spun
umilit de fiecare fulger cand pune, grabit, intrebarea
iar tunetul - tunetul de vara - ii raspunde imediat.
|