Un clopot cu un singur clopotar - acest anotimp
Si noptile, in vesminte luminoase, ale sale.
Impartim, in fiecare seara, luna, de parca ar fi o pastila,
Cu fantanile si cerbii cu fetele aurite.
Doi zavozi albi si tineri si rai : sanii femeilor
Prin bataturile cu acareturi si alei de beton stirbite.
Sapte iulie, ora zece, 2008,
In orice odaie se joaca de-a prinselea cateva muste.
Si atat de calduroasele ceasuri ale amiezelor,
Acele ceasuri cand toate izvoarele
Inclusiv cele venite, pe sub pamant, din Arcadia,
Incep sa prinda o pojghita subtire de gheata la margini.
Si-un drum degradat, intre timp, de asteptare,
Ironizat de tovarasii sai, carpenii,
Infuriat de matinala saliva rosie a amintirilor sale,
Bun slujitor al baltilor si al noroaielor de toamna,
Un drum pe care-l simt ca pe-o durere
In jurul gleznelor mele.
Si-o alga nebuna, o alga lunga si verde
Iesita la suprafata unei balti in scadere -
Si care imi cere, lasciva, sa dansam impreuna,
La fel ca regele si regina, in ritmuri alteree.
Un clopot cu un sigur clopotar - acest anotimp,
Sapte iulie, ora treisprezce, 2008,
Cineva tragindu-ma de-o craca : e-o fata,
O fata goala-goluta sub usoara sa rochita de vara.
|