Sunt cel ce sunt : un brad aplecat
peste frumoasa genune
dintre sanii unei femei;
maraie toata noaptea, intaratate,
spre mine, imaginarele fiare
din oglinzile ei. Iata-ma tinand in brate
o omida
la marginea inca verde a unei frunze de dud;
pana si pietrele isi intorc, somnoroase,
unica lor tristete,
spre sud . Iata-ma sub chipul unui inorog tinut
de-o tanara printesa in sclavie . Sunt, intr-adevar,
el ce sunt : o existenta inoxidabila, sidefie,
o copie - gresita ! - a zeului Proteus
numit si ,, Arlechinul "
de zeii cei tarzii.
A fi un cal, pentru o clipa, in fata unui cal,
a fi un bob de strugure, in fata unei vii. De mii
de ani beau apa din izvoare, asa cum se adapa fiarele
cu sange ; un ochi al meu e limpede si rade,
iar celalalt - un clopot
care plange. De ce ma izgoniti cu zbierete subtiri
de animale cu copitele crude si mici ?
Azi-noapte, m-am trezit din nou cu luna langa pat :
un ochi imens -
si genele din fire de arnici. A fi mereu acelasi,
dar sub alta masca,
a fi un cal, pentru o clipa,
in fata unui cal. Eu simt cu sangele - vai mie ! -
cel din creier
si imi revin - cand sunt indragostit - la normal.
|