Numele ei - un sticlete aflat de fata
la orice intamplare petrecuta in apropierea unei anumite vetre
de ferigi in munti, o alcatuire din sunete irepetabile
identice somnoroaselor clinchete ale bucatelelor de gheata
intr-un pahar din care cineva scoate cu un cleste
doar una singura, sau cu o lingurita lunga, si o muta,
evlavios, intr-un alt pahar,
o primavara cu mai multe echinoxuri, cu miros de ierburi
si radacini,
o apa cu sapte limbi de pamant intrate adanc in sufletul sau,
numele ei la fel ca spinarea unui delfin
ale carui salturi printr-un cerc ii imbata pe spectatori,
un reflector de care sunt urmarit in fiecare noapte cand ploua,
o pereche de ochelari prin care privirea mea isi asigura
accesul - deocamdata, periodic - la simplitatea halucinanta
a pasarilor batand linistite din aripi in mohorata cavitate
a zilelor de toamna,
imi apare o pata de sange in podul palmei
ori de cate ori imi propun sa uit acest nume.
|