Imbracamintea pe mai multe randuri,
dar fara nici un fermoar a padurii.
Vorbe fara sir, niste vorbe goale,
in gura intunecata a departarii, berzele.
Umbra mea iesind din cimitir cu o cruce in spate,
o vad, uneori, pe bunica batand din aripi in zare,
intr-o oglinda tinuta in fata jivinelor desperecheate
ale noptii
nu se vad decat pupilele lor de aur.
Merg de cand ma stiu in lungul unei curele de ceas,
mie insumi, in felul unui manz cu piciorul rupt,
eu nu-mi mai sunt de ajuns,
vreascurile inca umede in martie,
in fiecare vara,
ploile se opereaza de rinichi, in strainatate.
Greu de spus la ce gandeste o piatra
cand mai are doar putin pana la pensie,
noapte de noapte, cu un ac si un fir de ata,
greierii incearca sa coase din nou captuseala
desfacuta a caselor.
O pisica neagra isi intinde gheara spre soare,
o alta pisica ii sare, dintr-un brad uscat, in spate.
Insemneaza-ma, Doamne, insemneaza-ma si pe mine,
la fel ca pe o lalea, in aceasta clipa, cu dungile Tale.
|