Veti spune
ca inflorirea pomilor, primavara, inseamna cu totul altceva
decat ceea ce este . Un fel de revarsare
a inexistentei celor de dincolo. Un exercitiu al lor, an de an,
in asteptarea Invierii. Veti spune ca insasi femeia
care se tine de acelasi maner cu mine, de aceeasi margine,
de aceeasi posibila singuratate
este asemnea cocorilor care fac zarva si pleaca.Va dresa cucul
de pe scoarta de lana din perete - si pe care o am de la mama -
sa se repeada ca un erete la mine - si va pleca. Veti spune
ca abia dupa ce vom gusta si noi din vinul si painea oferite
de niste fete pline de funingine pe fata, ajunsi in dosul portilor
de arama ale acestei lumi : abia de atunci incolo va incepe
adevarata epopee a ochilor nostri. Si poate ca toate acestea
vor fi spuse cu dangatele atat de bine cunoscute ale clopotelor -
si care nu sunt asteptate decat dumnica.
|