A venit toamna,
carute incarcate cu struguri sau cu porumbi,
in cadere, frunzele ne fac, inlacrimate, din mana
in solnite, pe mesele din bucatarii, se invineteste sarea
animale mari, fantastice, necunoscute
isi scot, adesea, capatanile si ne privesc mirate
prin fisura ivita - o fisura abstracta -
intre Dumnezeu si padurile dezbracate de fuste
urechea ta, urzica, mai aude
barboasele joimarite rostind incantatii ?
o noapte intreaga am stat, candva, intr-o toamna, cu tata,
la lumina focului de sub cazanul de arama
in departare, indepartata pana la transfigurare,
bate din aripi, de una singura, o amintire de demult,
in fiecare noapte, Maica Domnului se preface intr-o pasare,
brandusa, brandusa tarzie, tu ce ai de spus ?
ca niste fiinte cu boturi isi ling buruienile
insangeratele glezne
in livezi, ciocanitoarea atarna, prin arbori, oglinzi
asemenea clopotirilor unei turme indepartate :
florile din ferestre, atatea cate mai sunt .
|