A pogorat din nou pe pamant prietenul nostru Octombrie.
,,Pe umeri ii arde in flacari un cocos ".
Un fel de vitalitate furioasa, in priviri,
de parca ,,ar traversa un camp de lupta, impreuna u mama sa ",
intr-o mohorata dimineata de duminica.
Si pantalonii verzi din piele de sarpe, si cravata cu dungi
daruita de noi, cei adanciti in mutisml unei amare solitudini,
la anii - cu tivurile desfacute - ai maturitatii.
Poate ca multi il socotesc, sub felurite pretexte bizare, un eretic
sau pur si simplu un escroc erudit si care se da, lipsit de scruple,
drept un mare magician din indepartatele vremuri ale vechimii.
Nu-i adevarat - si stiu bine ce spun.
Altele sunt, in fiecare an, pacatele sale de arama.
Altele sunt, in fiecare an, pacatele sale de argint.
Altele, in fiecare an, pacatele sale de aur.
Iata-l culegand agrafe si nasturi de sutiene din iarba cu fire marunte
crescuta pe sub bancile de fier ale parcurilor.
Iata-l in rolul de dirjor al fanfarelor de culori ale toamnei.
S-a intors din nou prietenul nostru
cu pantaloni din piele de sarpe si cravata in dungi.
Pe strazi, maturatorii aduna cu tarnul frunze uscate.
Niste ulcele pline cu vinul din ce in ce mai tulbure al drumurilor :
copitele cailor.
Ici-colo, in frumoasele zile insorite, cate-un cioban
incremenit ca un astru.
In octombrie, isi fumeaza unica sa tigara singuraticul plop alb.
In octombrie, incepe sezonul de vanatoare
si tot in octombrie il vedem in vise pe uitatul nostru strabun :
strabunl acela cu labe de lup in manecile suflecate ale camasii.
|