Sunt asemenea unui rau, la sfarstul verii .
Copiii si femeile scaldandu-se, la amiaza, in apa scazuta.
Ma intetesc doar in portiunile ingustate prea mult
intre unul dintre maluri - cel rapos - si tacutele avertismente
dinspre cealalta margine, cea vitrega, si ale carei unduiri
tremurate - si atat de usoare - au fost inchiriate de crabi
si de pestisorii vargati
insorindu-se, in carduri, la soare. Un alt chip, o alta forma,
in interiorul tiparului meu. Si cotobaturile. Si starcii. Si pasarile
ascunse in desisurile de arbori si de tufisuri ale ierugilor.
O, poate ca enigmatica veselie a pietricelelor colorate
nu este decat in aparenta lipsita de sens. Poate ca asa trebuie :
sa ma pierd si sa ma regasesc, derulandu-ma ca o panglica
in largul campiei. Mangaie-ma tu, creanga, jumatate in apa,
jumatate in feluritele straturi ale sedimentelor gravate
cu urme de lipitori si de serpi. Mangaiati-ma voi, ragalii
si demonice plavii
ale labirinticului drum cu straluciri argintate si intermitente
monologuri interioare. Este ca si cum, deschizand usi dupa usi,
m-as fi ratacit. Sunt vlaguit si stangaci
si zabovesc, intr-adevar, prea mult pe sub plangatoarele salcii :
suratele mele inca nemaritate si a caror plangere imi continua,
spre a ma consola, plansul. Un alt chip, o alta forma
in interiorul tiparului meu. Si oile bulucindu-se, insetate,
in vadurile nisipoase. Si spinarea lunecoasa a unei mrene
hoinare si care este hotarata sa ma urmeze cat mai departe .
|