Ingeri sub chipul unor oameni de fum
stau de straja la portile noastre.
De piciorul stang al stafiei de la conac
este legata, cu un fir de lana, o pasare moarta.
Este tot mai greu de rostit cuvantul soare,
in intuneric. De scris despre el - nici atat.
Sange de urzica pe ulucile mustind de apa ale gardurilor.
Pe dealuri, mistretii scurma iarba inverzita din nou.
Pe tine cine te mangaie, in vreme ce zabovesti,
fara ochi, fara suflet, pe langa staule, inserare,
si ce ai putea sa ne spui
despre visele tot mai lungi ale vitelor mari
si in care se vad transportate in camioane
spre fanetele eterne, de dincolo de soare .
Si zecimalele doar cat un graunte
si pe care abia le rupem - si numai cu patentul -
din realitate.
Intre timp, cuiburile randunicilor, de la stresini,
au cuprins in ele, marindu-se, casele.
O pupila ingrijorata : oglinda rotunda
- fixata in rama de metal - a fiecarei lampi din perete .
Uneori, trece pe drum, plangand in hohote, un plop,
dar nimeni, nimeni nu-l aude.
|