Thalassa ! Thalassa ! A sta pe marginea ei singur, in amurg,
pe una din treptele cheiului, ca un cersetor pe scara unei biserici.
Vezi cate o stea cazatoare : cineva isi arunca tigara de sus.
Si lesurile marinarilor din adancuri incercand un suras la auzirea neprihanitelor suiere ale vapoarelor . Si profilul aproape femeiesc
al apelor, in dupa-amiezile de acalmie. Se insereaza
si pote ca de acolo de sus, in locul marii si al apelor venite
sa se inece in ea, de la mari departari, nu se intrezaresc decat
niste serpi sugand din tatele unei scroafe intinse pe pamantul gol
in barlog. Vezi cate o stea cazatoare : la nunta unei stele voi cadea si eu.
Se insereaza : deasupra marii, sufletul meu ruginit.
Marea si somnul ce-l doarme pe apucate
asemenea papusilor de carpe ale fetelor sarace si triste.
Marea si scaunele, pe rotile silentioase, ale valurilor.
Marea si vuietul ei de parca aceasta razvratire - o razvratire
nebuneasca - ar fi singurul lucru care o preocupa : femeie vinovata
de adulter si, totodata, fata virgina cerandu-mi, uneori,
s-o tin pe genunchi, imbracata doar in camasa de noapte,
unul - si eu - dintre barbatii ale caror surori sunt tenebrele,
niste eretici cu pipa stransa-ntre dinti si glasurile dogite
vazuti aproape noapte de noapte prin baruri
cu fruntea pe masa si, alaturi, neatinse, paharele de rachiu slab
din caise si mere salbatice. Exigentele si caintele marii.
Vasta melancolie si remuscarile sale, cand o leg, intr-o joaca trista,
cu una dintre basmalele negre ale mamei la ochi, spre a avea si ea
o idee despre ceea ce inseamna viitorul. Ii vorbesc despre monstrii
trecuti pe numele ei cu litere mari,
ajunsi prin ciudatul fenomen de refractie - de care depinde
si poezia - niste embleme, totusi, ale sacralitatii concentrate in ape.
Marea si trasaturile ei barbatesti, cand se infurie.
Si felinarele in agonie din porturile cu soldati grabiti, frizerii
si tarabe cu zarzavaturi. Marea dansand nemiscata. Si spiritul ei lasciv.
Si pescarusii : asemenea scanteilor inaltandu-se din carbunii
in care sufla forja fierarului. Si rugile nesfarsite. Si visele sale
atat de reale, incat ma fac si pe mine sa tip, adesea, in somn.
O intindere serpeasca de surasuri, de frig si uitare.
Coplesitoare, imensa absenta
ale carei tentacule ma strang intr-o milostiva si seducatoare
inlantuire :
ma zgaltai odata cu ea
ma tin cu dintii de ea
cum de apusurile de vara ale soarelui
ma sfaram odata cu ea stanci.
Thalassa ! Thalassa! Si nimfele de sub valuri.
Thalasa ! Thalassa! Si piptenatura ei grea. Un noian,
o casta pustietate de ape in spasme originare,
de parca nu ar mai fi terminat nici acum sa se nasca.
Ape germinale, vii, iconoclaste
ape dionysiace, fara masca si farduri, ape verticale,
ape biblice, ape obscure pline de geniu si de nestiinta,
intr-o leganare aproape ritualica si ademenitoare
asa cum sunt si promisiunile femeilor. Duceti-mi departe
femeia din sange ! Duce-mi departe marea din sange
si umilinta de a ma simti, intotdeauna, pe dinafara,
in apropirea ei : o fiara incoltita, cu par lung si ochii carpiti.
Un cersetor pe scara unei biserici.
|