Iata-ma cu un pahar plin cu vin in mana
iar cu cealalta mangai un copil pe crestet.
Atat de naiv este, uneori, cerul,
ramas bun imi spun, grabindu-se, norii.
Caii dorm. Din usa de la tinda
se vede un om cu o secure o pe umar.
O mierla inghetata, la inceputul lui martie,
este mai grea decat o rasnita de alama.
Si serile cand intru pe poarta cea mare
a casei parintesti la fel ca intr-o pestera
in care murmura ursi,
ramas bun imi spun, grabindu-se, norii,
pielea rece, atat de rece a unui lujer de zambila.
Ce naiv este uneori cerul
incat se crede un chenar albastru
in jurul fiecarui animal salbatic
adus de Dumnezeu, in brate,
din natalele paduri ale sale.
Iata-ma cu un pahar plin cu vin in mana,
iar cu celalalta mangai un copil ingandurat,
insusi copilul ce voi fi fost altadata
si care imi arata un toiag incarcat de lastari.
Caii dorm. Se pare ca viata,
viata de aici nu este a noastra.
Incet, incet, ca intr-un vis urat,
se preschimba si chipul meu - cel de azi - intr-o masca.
|