Gari ingropate in ceata, in numele noastre, in superstitii,
fete de paisprezece ani adunand de pe jos
in fiecare duminica, la rasaritul soarelui, pietre rotunde,
in ultima vreme vantul aduce pesti zburatori
adesea cifra doi imi pare un obiect laic
un obiect, in primul rand, casant
asezat demonstrativ intr-o dunga pe spatele unui cal de circ
sau la intrarea intr-un hotel de lux de la marginea marii
iti spun, deocamdata, doar tie, iubito : un personaj mascat
imi ofera intotdeauna, la ziua mea de nastere, flori
iti spun, deocamdata, doar tie, fantoma
vazuta, intr-un vis, la furat de cirese,
sunt clipe cand ma simt alcatuit din zecimale :
un picior de cerb, iar celalalt de lup,
o grota obscura
in loc de gura
iti spun, deocamdata, numai tie, izvorule
harazit sa treci printr-un mormant, in calatoria ta freatica,
un mormant de demult
si in care pruncul a fost culcat pe o aripa de lebada :
la ora aceasta, in orasul meu, invie din nou statuile ecvestre
intre iubitii unor actrite inca tinere un loc aparte il au centaurii.
|