| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Femeie, femeie, femeie
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Mircea Cartarescu
|
|||
|
|
|||
| in racnetul acestei dimineti de decembrie cine elibereaza din degetele sale atata lumina, atata lumina? cine provoaca aceste descarcari clonice, ciobirea veiozelor; declansarea automata a aparatelor de fotografiat din vitrine in urmarirea hazardului, spectrului, sangelui, anvelopei? cine traieste senzatia de vertigo, vazand si pipaind nu cu vazul si nu cu pipaitul? cine intinge in vitrina magazinului "muzica" atatia nori de purpura dizolvata? cine arunca un pahar urias de apa gazoasa pe marmura de esapament a palatului telefoanelor? cine intra rujata cu flacara in bucurestiul inghetat, transparent? cine isi taraste rochia sa peste reteaua de curent electric provocand aprinderea simultana a crengilor cismigiului, transfigurarea grilajelor verzi, lumina taborica? cine atinge cu soldul si cu poseta cladirea clubului universitas, revistei "amfiteatru", purificand, excitand si polarizand odaile verzi unde se tin congresele fumului? cine aduce o dulce delasare in ochiul lasciv al contemplatiei noastre care acum, in iarna, isi simte pleoapa mai panoramica decat cina cea de taina a lui vinci si mai grea decat nazaretul? cine isi lasa umbra boticului sau peste caroseriile pline de rani, de teroare si nemultumire, jupuindu-le de sapte randuri de coaja si storcandu-le mecanismul? cine isi lasa lacrima pe catifeaua sacoului meu, cine a fost odata mai vie decat lipscanii, mai geniala decat bulevardul cu cinematografe, mai tandra ca gradina icoanei, mai bosumflata ca marea galbena cand se limpezeste si in apa ei se vede ocolul rechinilor? cine zgarie banda casetofoanelor si aduce nereusita ceaiurilor si onomasticilor, terminate in baut din rasputeri, ros la sandviciuri cu peste si dans mai deloc pe cand pe balcon isi celebreaza sabatul vrajitoarele lunii ianuarie putind a diamante, mucegaind in jasp si coral? cine pune umbre asa ascutite pe zapada de-a lungul casei scanteii si promenadei de pe sosea? cine are obrajii grasuti si luciosi si cu gropite si totusi teribili ca obrajii paranoiei, mortii si descompunerii? cine sclipeste, cine e orbitoare, cine misca o botina dupa alta iar parul sau fluturator isi schimba culoarea dupa fiecare dintre cele o suta de miliarde de anotimpuri? cine pluteste zvacnind din venele gatului, imensa ca o statuie a libertatii si lenta ca-n vis peste visul noptii de iarna a orasului, bagandu-si unghiile ramificate prin toate sertarele si scotand ciorapi cu ochiuri duse, lenjerie putreda, rujuri mucede, oglinzi stacojite, coji uscate de portocala, bani sifonati si elitre curse din insectare? cine ne-a aratat stupiditatii noastre vomerul sau dezgolit si sanul cu ghimpe de scorpion? cine umpluse cu levantica, pucioasa, asparagus, flacara, dragoste, biscuiti si carbid troleibuzul pe care il asteptam in statie la tunari? cine a ras ca o betivanca mangaind lubric coloanele garii de nord inrosind taxifurgonetele? cine trecea, oh draga, cine trecea la vatra luminoasa cu bratele incarcate de crizanteme, lasand o dara de struguri printre orbii guitand fericiti? cine se numea dragonul si lebada si lira si pleiadele si alte milioane de constelatii, lumi de stele, vifore instelate plouand in lacuri, stele transparente palpaindu-si lumina ascutita pe fata celor intorsi spre stele cu fata, din parcuri in parcuri, din brate in brate, ascultand o voce exterioara si rece, umezind spiritul in sexualitate? cine este sampania cargoboturilor, cine despica in felii cartierele ca pe casaloti sub puntea traulerelor de pescuit? cine este in gemeni? cine este mignona? cine tremura si aduna la calcaie cearceaful dar apoi se linisteste si camera se coloreaza in violet, apoi in oranj, bleu pal, grena, si din gafaitul ei se naste o planeta cu numai paisprezece locuitori? cine incepe deodata sa fulguie peste atelierele de tamplarie, peste scolile generale, peste gradinite si in fine pe sinagoga cocotata pe un sephirot de havana club? cine isi mai aminteste de pozele mele de cand era mic si cand ochii mei dilatati cu antropina spuneau doar: cunosc, am stiut, am aflat? cine trece pe calea victoriei intr-un automobil de mate, cartilaje, urechi si vertebre, pe buze cu un zambet fin, dar sub rochie cu un corp lustruit ca o bomba, ca un baton de dropsuri otravitoare? cine are inelul? cine poseda dispretul? cine este vanduta deodata pe toate tarabele din piata unirii pentru un pumn de techini? cine secreta un camp bioelectric in stare sa indoaie crucile de la invierea, sa innoade reflectoarele de pe republicii? cine sfarama cu doar un suflu sistolic melcul de acetona al salii dai Ies facand sa creasca in locul ei un jet de bobite de apa ingreunate de curcubeu si poleieli si lamai? cine este frumoasa mea? cine mai poti fi tu, frumoasa mea, draga mea? cine esti tu, iubito, dragoste, drago? 2. sub firmament esti ca un bebe cu o batista pe fata, adormit in tramvai, doamne, m-ai chinuit, m-am chinuit pentru tine si am varsat, si am plans isteric si mi-am bagat unghiile in podul palmelor pentru tine si m-am infasurat in perdea si am smuls-o si am cazut cu ea pe parchet pentru tine si am rupt cu dintii fata de perna doar pentru tine si mi-am mestecat atata obsesia incat creierul meu a facut para-dontoza, lasandu-si constructele sa se clatine si ideea infinitului sa se rasuceasca in sus ca o turbina de coca roz si ca un trandafir de oscioare si ca un luceafar de durere de dinti pentru tine si am visat cum sunt smuls de sub plapuma cu capul tuguiat si insangerat tarandu-ma in mijlocul camerei si mama fractu-randu-mi bazinul cu talpa ei de jumatate de metru doar pentru tine si am rupt cu maselele degetul mic al varului meu pe cand avea un an iar eu trei, si apoi am ras ca un ticnit, ca un demo-nizat, pentru tine am facut facultatea in banca ta, am trait in orasul tau, am vazut conditia mea de om lipindu-mi ochii de burta ta, pentru tine am facut revelionul strangand in brate o bricheta imensa, m-am ridicat in aer cu ea, am iesit pe fereastra si am survolat orasul lipit de nichelul rece pana ce stelele ne-au daramat pe sinele de tramvai si o stropitoare ne-a tarat la canal pentru tine am fost destept pentru tine, am scris carti pentru tine, mi-am luat raiati si ceas electronic si lantug pentru tine ti-am fost predestinat, ti-au facut vaccine contra mea si totusi te-am populat ca un spirochet, ca o tenie, inmultindu-ma exorbitant pentru tine, mancand sangele tau, glicerina ta, seva ta, hrana ta, grasimea ta si te-am lasat suprareala si macra si nostalgica pentru tine am avut ochi intens bleumarini pentru tine am murit pentru tine si am intrat in burta ta si numai dintii imi sclipeau prin noaptea culoarelor rosii si am retezat o naparca iar apoi s-au deschis niste usi de sticla si deasupra lor scria cu neon ELVIS si am iesit sub un cer albastru scanteietor, plin de dirijabile, si mai jos se intindea un oras cu metrouri si monoraiuri si vitrine cu instrumente muzicale vopsite dulce in acaju, oranj, si erau si alamuri mari, tobe verzi, saxofoane, tranzistori, carcase de pick-up, iar in centrul panzei tale cu boabe de roua iradiai ca roza mistica, asa incat flacari citron mi-au lins fata si am plecat desfigurat, taiat pana la os, si zambetul tau avea gratii, gratii ca la menajerie am fost insingurat printre locomotive cu aburi, si deodata m-am vrut mai uman pentru tine m-am vrut mai barbat pentru tine tot anul acesta, nenorocitul de 1980, mintea mea a fost la un pas de avort si nu am mai crezut in nimic si mai ales in capacitatea vietii de a produce si bucurie, si am facut afte muscandu-ma pentru tine si mi-am zdrentuit inima, diafragma, plamanii umbland ore in sir pe aleea circului delirand si gesticuland cu pajistea, magnolia, pekinezii. lacul cu murdarii, asteptand sa mi se infiga intre ochi cablul de racordare la casetofonul stelar am suspinat ca petrarca in gulerul cojocului meu intorcandu-ma la sase dimineata la vreun ceai prapadit, in care pe toate paharele erau lipite abtibilduri cu fata ta, si am sters de var toti peretii garajelor, depozitelor, garilor pentru tine m-am operat pentru tine, m-am imbatat pentru tine m-am alienat pentru tine m-am cultivat pentru tine m-am adolescentinizat pentru tine m-am bogomilizat pentru tine am fost atelierul tau unde ti-ai comandat manusile si zebra pe care ai trecut spre romarta copiilor si arabul care te-a agatat din masina in fata continentalului am fost criza de nervi pe care a facut-o bunica ta cand ai lipsit prima noapte de-acasa si am fost fericit si ultrafericit o seara intreaga, rosie, sclipitoare, citind alternativ valentin rasputin, nichita stanescu si jurnalul virginiei woolf si gandindu-ma cu intensitate de aura epileptica numai la tine am fost puternic si voios si smiorcait si barfitor si tandru si masochist si increzut si verde si albastru si neimblanzit si mai presus de orice frumos, frumos ca ranjetul agoniei, ca troznetul apartamentelor, ca visul de amor al fiecarui cui din ferometale am meditat la transmigratia sufletelor si am trait sub pamantul tatelor tale orb ca o cartita iluminata doar pentru tine eu am fost doar al tau, nu aveai decat sa casti muzeul antipa ca sa ma-nghiti cu boturi, trompe, raturi, ace, pliscuri, falci, masele, zimti si maxile, sa ma racai cu clestii tai si chelicerii tai si limba ta si gheara ta si ghimpii din coada ta, sa ma electrocutezi cu pielea ta de cianura elastica tu cu buchetul tau de crizanteme in brate cu coadele tale aurii infasurate la ceafa si legate cu o panglica. 3 .. .atata lumina era pusa in fondul de ten de pe umerii obrajilor tai atata spaima in adanciturile claviculelor tale atata modernitate si nonsalanta in mersul tau atat je m'en fichism, atata nenoroc ma mai tii minte? cine a fost mircea? intre ce ani a fost prietenul tau? mai tii ceva minte? cum treceam prin fata bisericii armenesti tu cu mana in mana mea si in buzunarul paltonului meu prin ninsoarea de becuri flescaite sau cand am suit pe terasa blocului meu printre sutele de antene si rufe si jos erau numai casele si tramvaiele minuscule care treceau pe stefan cel mare iar sus erau numai stelele stralucind printre crenelurile directiei generale a militiei, si cate un avion aprinzand si stingand lumini rosii in tacere si izolare si frica si ah, vreau vreau cine mai esti? unde mai exista nostalgia ta, neajutorarea ta, egoismul tau? usurata de tine, viata mea s-a repezit in sus si ma sufoc si nu pot chiar nimic sa-nteleg ah, femeie, femeie, femeie femeie, femeie, femeie, femeie acum nu pot decat sa astept telefoanele tale, sa ascult muzica, sa ma-ntalnesc cu prietenii, sa mai citesc, sa mai merg la vreun film, dar ma infund intr-o hinayana de nerespirat si nu vreau sa te intorci ci vreau sa nu fi plecat niciodata drago, atat de draguta erai cand vroiai sa faci misto, sau cand iti trebuia dragoste cine isi descheia singura nasturii de la camasa-n carouri? cine invata la pedagogie cu ochelarii pe nas pana cand i se facea greata? cine imi dadea rime sa-i fac sonete? .. .acum tu esti doar o torsiune de degete, o rupere de tendoane acum tu esti doar un lac de sange unde-a fost cineva casapit pe zapada dumnezeiasca din bucuresti, acum tu esti doar o fosta colega de facultate o fosta dulce colega de facultate, din facultate, din tinerete 4. acum, tu esti o superstitie, o hiperrealitate cu zeci de miliarde de fete. |
|||
Pune poezia Femeie, femeie, femeie pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |