Iarna, in lumina albastra a aragazului
stam in bucatarie
vorbim discutii pina spre dimineata
Focul albastru pilpiie la cele patru ochiuri
si noi stam fata-n fata, cu pahare aburite in miini
si ne-apuca, asa, ne cuprinde un farmec
vorbim in semiintuneric
nu ne privim in ochi
ne spunem ce n-am fi visat sa ne spunem vreodata
Privim focul albastru cu vinisoare roscate
simtim caldura,
ne apucam citeodata de mina
si-ncepem iar cu autoanaliza sau cu micile birfe sau
fireste, cu situatia.
Geamurile inghetate pina sus
citeodata le mai deschidem
cind se face prea cald
si aerul negru de-afara se umple de aburi
Toate luminile sint stinse la blocul de vizavi
toti dorm.
La lumina albastra a aragazului
bucataria noastra micuta se face si mai mica
ne-mbraca strins, iar noi vorbim discutii
si sintem unul singur
cu adevarat noi sintem unul singur.
|