Poema chiuvetei

intr-o zi chiuveta cazu in dragoste
iubi o mica stea galbena din coltul geamului de la bucatarie
se confesa musamalei si borcanului de mustar
se plinse tacimurilor ude.
in alta zi chiuveta isi marturisi dragostea:
--stea mica, nu scinteia peste fabrica de piine si moara dimbovita
da-te jos, caci ele nu au nevoie de tine
ele au la subsol centrale electrice si sint pline de becuri
te risipesti punindu-ti auriul pe acoperisuri
si paratraznete.
stea mica, nichelul meu te doreste, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cintece pentru tine, cum se pricepe si el
vasele cu resturi de conserva de peste
te-au si indragit.
vino, si ai sa scinteiezi toata noaptea deasupra regatului de linoleum
craiasa a gindacilor de bucatarie.

dar, vai!
steaua galbena nu a raspuns acestei chemari
caci ea iubea o strecuratoare de supa
din casa unui contabil din pomerania
si noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.
asa ca intr-un tirziu chiuveta incepu sa-si puna intrebari cu privire
                    la sensul existentei si la obiectivitatea ei
si intr-un foarte tarziu ii facu o propunere musamalei.

cindva in jocul dragostei m-am implicat si eu,
eu, gaura din perdea, care v-am spus aceasta poveste.
am iubit o superba dacie crem pe care nu am vazut-o decit o data
dar, ce sa mai vorbim, acum am copii prescolari
si tot ce a fost mi se pare un vis.