Mircea Cartarescu
--------------------------------------------------------------------------------
I
vai mie, rana s-a inchis
vai, singele s-a uscat
si a facut coaja.
oh, doamne, m-am vindecat!
de-acum o sa ma mestece fericirea
o sa ma sfirtece seninatatea
si nebunia care a fost n-o sa mai fie de-acum niciodata,
nu, n-o sa-i mai sarut umarul.
viata o sa-mi treaca in pace si armonie
cu lecturi bogate, cu mese regulate.
sanatatea o sa-mi manince plaminii.
ratiunea o sa-mi sfisie creierul.
vai, rana, rana mea draga
rana placuta vietii mele
rana pentru care am trait, pe care mi-am zgindarit-o cu unghiil
s-a inchis. oh, doamne, sint vindecat!
si niciodata febra n-o sa-mi mai aprinda
veioza vietii pina la ars.
II
sa accept evidenta: nu mai pot sa scriu poezie.
nu mai sint in stare, ceva in mine nu mai colaboreaza.
am scris ani de zile cu ura, cu dragoste, iar acum
creierul meu e mort.
am pornit la maraton ca pe suta de metri
am vrut totul deodata, am vrut sa-mi innebunesc cititorul.
am uitat ca viata e lunga.
nu-mi imaginam ca o data ma voi opri, voi plati
ca tot ce am facut vreodata se va intoarce impotriva mea
si nu voi putea sa ma ajung din urma
si orice incercare de a mai face ceva
va fi o noua dezamagire.
ce voi mai scrie inca patruzeci de ani?
o sa string din masele, o sa scriu articolase de critica
sau cine stie ce amintiri
o sa suport condescendenta tinerilor, o sa las nasul in jos
cind o sa vina vorba despre poezie, o sa fac traduceri
ca sa nu ma uite lumea, ca sa para ca mai traiesc.
sau o sa-mi public cindva un volum de versuri din tinerete
atit de proaste, ca nu le bagasem in nici o carte
si o sa am un succes 'de prestigiu', mi se va spune 'autorul
poemelor de amor',
precursorul a dumnezeu stie ce poezie va mai fi pe atunci
nu stiu, nu stiu
prieteni mai tineri, sa nu faceti ca mine.
calculati-va poezia pentru saizeci de ani.
eu? nu stiu ce drum sa mai apuc, ce s-ar mai putea face
si nu stiu ce trebuie sa mai simt si ce mai pot sa imaginez.
de data asta chiar cred ca mi s-a infundat.
voi fi un poet batrin, care n-a mai scris de decenii
un supravietuitor al propriei morti
si care mai bine n-ar fi facut nimic niciodata.
III
oare s-a terminat viata? oare sint terminat?
sint un esec? voi fi pulbere?
va veni moartea iar tu ma vei dispretui.
va fi groaznic, groaznic.
voi fi singur, mai singur decit toti oamenii, singur.
fara nimeni, fara odihna.
voi intelege totul, ah, intelege-ma, si toti ma vor iubi,
toti isi vor aduce aminte.
sint pierdut, pierdut.
musca-mi tu gura.
o sa ploua nasol pe drumuri, o sa fim uzi pin-la piele.
o sa invatam sa urim
va veni toamna, toamna mintii, inecul.
vom avea gura moale si calda, va veni luna
vor veni norii sa ne cunoasca
si vom muri, vom face dragoste.
da, da, stai acum linga mine, priveste-ma. sint terminat, terminat.
va fi numai moarte in jur.
stelele vor fi moarte, bot linga bot ca niste ciini de pe strazi.
vor muri unghiile.
gata. stai linga mine. a avut rost?
ne-am trezit traind.
a fost groaznic: am trait.
a fost groaznic, groaznic.
|