Mircea Cartarescu
--------------------------------------------------------------------------------
Sa ne iubim, chera mu
sa ne iubim, chera mu, sa ne iubim tujur
ca maine vom fi prada inundatiilor, surparilor de teren, betiilor
crancene,
ca maine un ieri cu labe de paianjen de fan iti va umbla
in carliontii de florio ai coiffurii
zapacindu-te, ambetandu-te . . .
sa sim tandri, baigui poligonul catelu lipindu-si irisii
de soldurile voluptoase ale autobazei filaret
sa fim tandri, singuratatea mea, ciripi indicatorul de sens giratoriu
sa fim tandri, mai zise o musca.
primavara ne lingea ca un pechinez pe fata, pe maini
ne facea sa ne intrebam ce gust om avea pe limba infinita
a noptii plina de autocare si stele,
primavara ne mangaia depasind uneori limitele maternitatii
sau prieteniei nevinovate
aratandu-si provocatori sanii reci sub jacka ei de turcoaz
jerpelit
oh, mai ramai, sopti lustra catre o scama de pe covor,
nu vrei sa te urci la mine? bem ceva, ascultam muzica, iti
arat biblioteca . . .
nu vrei sa ramai in noaptea asta la mine?
sa ne tinem de mana, ii spuse un medic primar de la
spitalul emilia irza
iepurelui de tabla din vitrina cu jucarii.
sa ne iubim, sa ne amam, sa crestem si sa ne
inmultim
cantau tergarulile si velurul, drilul si chembrica pe gabroveni
le raspundeau pana la raguseala plutonierii
si norisorii
sa facem chestia aia, gafaiau frizeriile.
ca niste becuri electrice legate in serie
nervii plezneau pe antebrat, venele se umflau pe torace,
in nari analizatorii mirosului isi incuiai paltoanele
in dulapuri
si indicele de refractie isi halea sandviciul cu carne de pui
in holbarea perversa a ochiului.
ce de ocheade, cate accidente din neatentie,
conturi incheiate, polite platite,
ingerasule, stranuta plamanul cand se privi in
oglinda
si vazand in urma lui o uzina.
primavara ne intindea pe paine felia groasa de televizor
mintea noastra era imbacsita de proiecte de agrasiune,
deja vedeam microcosmosul impanzit de transee,
deja visam la putere, la krakatit, la mirosul de blana de vulpe al omului
invizibil
la ochii catifelati ai omului care trece prin zid …
creierul nostru isi amintea de cand statea ghemuit
de cand pulsa, de cand palpita, fojgaia, colcaia, misuna,
serpuia
antebratul isi defula in aerul slabanog sentimentul
de a avea pene,
urechea - sentimentul de a fi auzit boncaluitul triceratopsului
si bulele de hidrogen pleznind malaria peste fata.
ai incredere in mine, ganguri flora intestinala
intinzandu-se voluptos in bratele groazei
care purta in acea seara un costum simplu, cambrat, tineresc,
da-mi un pupic, se ruga anabolismul de catabolism,
crudelo, nu ma chinui, ranjea maxilarul spre maxilar.
venea seara, orasul se anima,
venea noapteam strazile sfaraiau ca sifonul,
sa fim tandri, loz necastigator, sa fim tandri, batator
de covoare,
sa ne iubim, robinete, sa facem excursii, mapa de plicuri!
in rochii de moloz si nuiele verzi, de mezeluri si de branzeturi,
spoite cu vodca si motorina emotiile iesisera la agatat.
prin ganguri si pasaje acoperite cu geam colorat
cate un pisoi zgaria in ladita vreunui dafin
si in berarii ospatarele se lasau desurubate de vii
contra cost.
sa ne iubim, unamuno, nebuno, sa ne iubim, chera mu,
si apoi sa ne-nselam cu chibritele, cu patentul, cu pasta de dinti,
sa ignoram influenta exercitata in psihicul nostru
de complexul lui grozavesti.
primavara priveste galbena sin stratosfera, gadilata
de ozon si de ioni,
sa ne cunoastem mai bine, melcule, zice,
sa ne imbratisam, depoule, hartiuto, tomberonule
…
iar noi la tasnitoarea din capatul aleii alexandru ne stropeam
unul pe altul cu apa
chiar langa policlinica, si pana si copacii
miroseau a dentist.
|