a. Circulatia pe marile artere ale Capitalei imbraca de multe ori, pentru privitorul din afara, aspecte feerice: noaptea, in piata Universitatii, ochiul este orbit si fermecat de dungile fosforescente de portocaliu, rosu aprins sau albastru deschis si rotitor aflate intr-o continua curgere pe sub statuile de marmura si bronz ale luptatorilor cu spada sau cu pana. La aceasta simfonie de culori se adauga marea policroma filtrata prin martini, prin florio, dubbonet sau absint in barurile, restaurantele, localurile familiale, celebra capsa, neintrecutul union sau bradetul cel intim, ca sa enumeram doar cateva. Acestor licariri de basme cu zane le raspund, de la inaltimea santierelor de constructii, flacara orbitoare a aparatelor de sudura, fulgerul arzatoarelor cu acetilena, si nu in cele din urma flacara din ochii mei si ai tai, cititor ipocrit, semen al meu si frate.
b. Caruia-i scriu cu puterile neajutate
nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul care sa-i sfasie femeii velurul.
dar deasupra sa aratase Nirvana ca o flacara de magneziu ca un balon tras de sarma de un pusti cu dintii portocalii cu vertebre de plasture, maxilare de fonta ochi de malachita, rinichii de cactus si care ar vorbi cu spirale de span. - taca, ce faci cu balonul de cauciuc pe terenul viran? lacrima lui isi infipse un dinte in garoafa mea de buton, il priveam prin lomion. ii vorbeam prin aerul friabil ca o tejghea:
- ai, ba? ce vene se umfla pe sfera de musama de-ncepe sa semene cu
|