Duhoarea lucrurilor moarte patrunde-n vis. E semn, e semn ca fata lor de undelemn e focul galben unde arde
un rest de-atingere-ndelunga si-atingere s-a-nfipt alta cand sangele, racit in unghii, si-a dat sudoarea de apoi.
Le-ating si eu ; masura vie a pulsului aprins le trec. Vremelnic, lucrurile-nvie ca mortii-n flacari si ma-nec
de umbra rugului - cu frica ; de rug - cu scrasnete din minti ; de fumul care se ridica al dreptilor, temuti parinti.
|