Torte la sir, aplecate-n stramtoarea ca prinsii noaptea o-ncumpana. Clara, treimea rasinii satura flacara, flacara poate pe chinuri, urne pe chinuri sfaram si uleiul din urne fierbe lumina si miruie gresii la vale. Lauda oaselor, varului lor si cenusii lauda-nvinsilor, rugului lor si desimii celor ce cad in capcana cantand despre ruguri, celor ce intra-n armura cum intra-n capcana. Mana maimarelui taie cu torta cuvinte, scrie-n vazduhuri poruncile fumului vanat, mana maimarelui, arsa, arata spre lanuri - lauda vantului, spornicei guri care umple goarne de lemn pentru vaier si tremur de frunze.
|