Ore deasupra rotesc si trecute frunzare Sunt pe sub arborii mari ca-ntr-o temnita verde. Cariul e liber si tanar patrunde in scoarta, prinde-n mandibule fibra, o mistuie cruda, reci, ale sevei, lesiile-i satura setea - da, spre izvoarele setei razbate si senine fara-nteles, pentru vremea dulgherilor, scrie. Secera nume si vorbe masoara-n secunde, spune pe limba duratei - si trunchiul se cheama ornic inalt cu bataia pieirii-n launtru. Galbena frunza padurii sa tremure, sora, vantul cu fiere de sus cand o fluiera-n dunga - cariul sa urce-n meandrele sale, sa cearna pulbere calda de lemn pentru painile mortii.
|