N-o raspandi, nu pune om s-o duca in halele cu sange: las-o jos rotita-n sul si vino mai aproape de umbra casei mele, frate palid. Chemat sa-mi semeni si-nrosit la umar de-acelasi fier, amana inca fuga; ramai tremurator sub arcul usii unde sezum - dar unghia vestita ce nume-a desirat pe tencuiala si-al cui a fost, nu spune. Urna calda cenusii mele fii cand, dat deoparte, rugul surpat o va dura mai alba decat a stivei si-a unsorii arse. Pe seama ei sa nu bei vin si ceara sa nu aduci la trepte: lasa vinul acoperit si ceara-n bulgari galbeni. Ca voi pluti-n armura mea si zaua va flutura sub limba insetata a cainilor stiam! dar de lumina acelor ulmi suind cu tot cu mine spre cerul inclinat nici eu, nici tu.
|