| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Unei mandrute de Carare Petru Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Nume
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Mircea Ciobanu
|
|||
|
|
|||
| Tu spui: ape dulci, nascatoare de nori si de pasari, Tu spui: ape grele si reci, ucigase de cum le-ai atins. Ape iuti, viituri incropite - adaugi - in care faptura intra si piere cantand. Ape moarte - mai spui -, ape trandave, bune de scalda celor ce umbla in somn, balti vorbitoare in limba firavelor stufuri. Doamne-al rasfrangerii pure, dar este o singura apa, stiu dintr-un vis de-altadata ca este si-n ea ca le-aduna de pretutindeni pe toate -maica a tuturor apelor, nemaisatula capcana, pantec in care fatul patrunde si creste, si-acolo ramane, si pururea nu se mai naste. Eu de tanar am dat peste undele ei; undele ei si povara trupului meu m-au purtat pana-n gropile mari din adanc, unde sta nisiparnita, unde somnul cu zale isi scutura coada numai o data-ntr-un an, cand surorile urse, sub geruri, se-asaza fata-n fata si urla cu bruma-n gatlej, unde somnul cu spini, neclintit dupa soiul bastinii lui, se ridica incet din adancuri, cu ochiul cascat in nestire la steaua Canopus pregatit sa loveasca fiara numita pescar, s-o rastoarne in apa, sa-i spintece teasta. Doamne-al rasfrangerii, duh al trairii-n oglinda! pesti cu solzi am vazut, fara solzi, haite cu dintii-n raspar, neamuri sarace, trufase in schimb, greu de prins cu carligul, astfel de neamuri si neamuri plebeie, carduri ca scrumul si pleava bune de hrana celor mai mari, cete cu aripi, dar nepricepute sa zboare, lacoma batca, albastra pe laturi, cu burta mai alba ca neaua, cara, cu aur pe piept, boisteanul, pestele doamnei, cu bot azuriu, si albumul, cleanul, mereu cartitoarea, nemultumita cu locul, anghila rostrata, posaca lampetra planeri, muraena batrana - fiara peiasga muscand cu nesat la-ntuneric, rhodeus amarus, cel care-si zornaie icrele-n preajma desertelor scoici preschimbandu-le-n cuiburi, pesti zburatori, unii din ei invatati sa danseze la vant si la sunet de trestii, blanda, de vine sa-si ia demancarea la mana copiilor, proasta ce-i spun dunarita, chiar si stramoasa cu nume de tara, celacantida si muta, si grea, latimeria, neagra cu solzul cat pumnul si falcile pline de sange, pietrarul, din spita cu purpura-n plete, ghidrinul pizmas, palamida de balta, fiii puzderiei insasi - toti, intr-un capat de noapte, prin maini mi-au trecut; forfota lor dezlegata la numarul mare singur am stat s-o ascult, intre ape, la maica tuturor apelor, singur, cand ea mi i-a dat in navod, nu priceperea mea - celor ce nume n-aveau le-am pus nume, celor ce-aveau, l-am rostit, sa nu-I uit, peste umar, de-o mie de ori, si iata ca nimeni nu m-a-ntrebat despre numele lor. Si doar ratacisem pe ape. Si doar coborasem pana-n adancuri sa-i scot -si doar ma-necasem, prieteni. |
|||
Pune poezia Nume pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |