impins de glasuri, dat pe mana serii coboara treapta-ntai, Sub Trapezunt, dreptatea coridoarelor te-alunga; ungherele te-ntampina - si varul pe care-l stergi cu umerii pe ziduri e singura parere de zapada a frigului din aer; o, meandre. La locul zis Al tragerii la sorti te-asteapta ei cu gleznele-n laguna si ce va fi e suma impletirii si ce va fi e suma celor patru calatorii spre cheile cupolei a unui raspicat ecou de strigat. Verigi si clesti, retele stranse, laturi! Acolo unde viu cadranul spune rotirea-n loc si-ntoarcerea la curba, bolnav de viata fie altul si ceata gurii altuia sa lase alb semn ca e, la ceasul oglindirii.
|