E lipsa iar de prada; norii seaca si pier spre noi, Maria. Si ce sunet au caii la copitele incinse, dar furii lor - ce pleoape-nvinetite. Aripa usii daca batc-n rama, n-aduce vesti de grindina, ci numai urnita de la sine se amana o vreme larg si alta-n cumpanire. Ca dintre laturi sa te chem pe nume, intai deschide-mi laturile ranii: voi fi ca la raspantie si vama-n auzul multor o voi spune: sange si urlet pentru tavile cu paine. Si rana se presimte de departe, un roi flamand o cauta si altul o afla, mort de cata cale-nvinsa: negru-n apus si langa mine verde, oprind fosnirea ierburilor. Hrana de i-as fi fost, s-ar fi-ndurat si cerul, dar podul inutil isi roade umbra de-a dreptul pe nisip: o zi - si-a doua sub ci voi sta gasit in somn de ape.
|