Viseaza, oh ! femeie, cu ochii tai, largi mari, O lume mai artista pierduta-n departari; O lume graitoare in cintul lin de vers, Trecutul ce din cartea destinului s-a sters.
Viseaza-te o doamna din timpul feudal. Eu fi-voi sigisbeul din umbra ta, feal.
Sub turnul tau cintat-am teorba instrunind,
Cind tu, cu ochii-n luna zimbeai adinc, visind,
Iar versurile, flacari in noaptea de opal,
Ti-au spus de neodihna infipta-n chipu-mi pal,
Ti-au spus de nopti pierdute in ocna unui gind,
De inima ce moare in pieptu-mi palpitind.
Tu mijlocul iti mladii, spre pajiste privesti,
Si ochii tai in noapte n-ascund ca ma iubesti,
Dar gestul tau e aspru si-atit de hotarit :
"Pe miine, cavalere, turneu-i hotarit.
Cintarea voastra-mi place si ochii vostri iar ;
Amoru-mi insa este, pe cit de viu, bizar.
Ce dar vreti de la mine ?"
"Vreau buzele petale, Vreau gura, trandafirul, pe aste buze pale Sa-si verse tot balsamul !"
"Viteze cavaler, Voiesc pentru-a mea gura, sub zeaua ta de fier Sa lupti, sa-nvingi cu spada si lancea-n cimp inchis ; Viteazului de miine eu gura i-am promis."
"O funda lasi sa cada si-o iau ca pe an semn, Ca miine, a mea doamna, voi fi de tine demn.
Pe scara de matase ma urc in turn cu dor, iti caut in privire pe gura ta, cu sete Apas uscata gura de tine sa se-mbete."
Dar visul altor vremuri paleste si s-a stins ! Uritul vremii de-astazi deasupra mi s-a-ntins. Tu plingi o fericire apusa eu privesc La gura ta suava, dorind-o, si palesc.
|